Canalblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Publicité
Isularama
7 juin 2013

Picculissimu intervistu di Cacciamosca

TETE DE MAURE TRICOLORE

Isularama. — Dans un récent libellu
ici recensé, vous avez introduit,
in prima pagina, la notion de
« litteratura francese scritta in corsu »,
ciò chi si puria traduce, mi pare, pè :
« littérature française d’expression
corse ». Qu’entendez-vous par là ?
Dittemi ghjà…

Cacciamosca. — Ce que j’entends ? Rien. Tout au moins, pocu. Primu, scrivu. Dopu leghju. Adunca, what ? Quelque chose qui me scuzzula u capu et qui m’abbacina. Qualcosa d’impossibule. Un veru paradossu : sì francese, ma si tu scrivi in corsu, alsazianu, plattu sarraguminese, bascu, etc. — qualsiasi u pesu propiu di u tò testu, o a stima d’omi astuti è struiti — u tò scrittu falla di sicuru ind’u niente, au mieux, casca u tò rumenzu in la rumenzula du folklore régionaliste. E Lettre francese si sò edificate à parte d’un aghja linguistica picculissima — ma scunvita è putente — squassendu pocu à pocu tutti i dialetti di è terre incurpurate o sottumesse à u regnu — realu, imperialu o ripublicanu. D’appressu à me, parlà di « littérature française d’expression corse » puderebe fà annasà à certi, sottu certezze bel impiantate, un paradossu. Deliziosu à chi nè ghjuca. Ignobile à chi perseguite à raticcià fin chì ferma nunda di i populi di nanzu, bien évidemment, une main sur le cœur et l’autre sur le préambule de la Constitution. À l’inverse, l'expression « littérature corse d’expression française »  n’ébranle rien. Elle est discutable, c’est-à-dire qu’elle ouvre au plaisir de la discussion, comme un topique utile et élégant permettant de raviver une conversation qui s’essouffle, ou d’en éteindre une qui s'enflamme. Cumme lu si dicia tempi fà in latinu : QED, quod erat demonstrandum.

Publicité
Commentaires
Publicité
Derniers commentaires
Archives
Isularama
Publicité